Universul este tot ceea ce se vede plus tot ce mai poate exista.
Universum - C. Flammarion Paris 1888, Coloration : Heikenwaelder Hugo, Wien 1998
Spre deosebire de filozofia materialistă, care afirmă că "la baza universului stă
materia", filozofia idealistă porneşte de la idea că "la baza universului stă idea
absolută".
//
[modifică] MateriaUniversul este compus din
materie. Materia, ca realitate obiectivă, ni se dezvăluie prin simţuri. Ea se găseşte sub trei forme:
- substanţă - caracterizată prin masă;
- câmp - caracterizat prin energie;
- timp - caracterizat prin direcţia bine definită de scurgere (deşi la nivelul microuniversului s-ar putea ca timpul să curgă în ambele direcţii).
[modifică] Formarea UniversuluiAstronomii au calculat că universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei
explozii de proporţii numită
Big Bang. Astronomii caută să descopere structura, comportamentul şi
evoluţia materiei şi
energiei existente. Universul este
infinit în
spaţiu şi se presupune că are un final în timp.---Sidenote START---
Astronomii cred că în prima fracţiune de secundă de după explozie, universul s-a extins în proporţii de milioane de ori mai mari decât starea iniţială, iar în următoarea fracţiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se şi lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de
existenţă, se presupune că atunci s-au format
protonii, iar in următoarele 1.000 de secunde a urmat era
nucleosintezei, era în care s-au format
nucleii de
deuteriu şi care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de
litiu,
beriliu si
heliu.
Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii şi nucleii mai grei s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu
electronii formând
atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleii, circulaţia radiaţiilor prin spaţiu era dificilă, radiaţiile în forma
fotonilor nu puteau traversa spaţiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format
hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uşurată. Radiaţiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care
radiaţiile au fost eliberate,totul s-a răcit pana la -270 °C, numindu-se
radiaţie cosmică de fond. Aceste radiaţii au fost detectate prima dată de către
radiotelescoape şi apoi de către sonda spaţială
COBE.
Între anul 2 milioane şi anul 4 milioane după Big Bang s-au format
quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaţie de
stele s-a format din gazul şi praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma
galaxiile. Această primă populaţie se numeşte
Populaţia I şi a fost formată aproape în întregime din hidrogen şi heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la
fuziuni nucleare explodând şi formând
supernovele.
Mai târziu s-a format
Populaţia II, din care face parte şi
Soarele nostru, şi conţine elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani şi se află la jumătatea vieţii sale. Se presupune că
viaţa soarelui nostru este de aproximativ
11 miliarde de ani.Acum
4,6 miliarde de ani s-a format
sistemul solar. Cea mai veche
fosilă a unui
organism viu datează de acum peste 3,5 miliarde de ani.
[modifică] Destinul final al UniversuluiExistă mai multe teorii despre soarta Universului.
-
S-ar putea dilata la nesfârşit, dispărând pur şi simplu.[necesită citare]-
S-ar putea opri din dilatare şi să rămană ca atare.[necesită citare]-
Ar putea atinge o dimensiune maximă, iar apoi să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii - teoria Big Crunch.[necesită citare]-
Ar putea trece prin faze alternative de dilatare şi contracţie la nesfârşit.[necesită citare]-
Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers.[necesită citare]